Category Archives: Blogger’s Weekly

Bloggerii… zambesc :)

Standard

Sunt… o zambareata… mi se spune destul de des si da… imi place sa rad si sa-i fac pe ceilalti sa rada. Cred ca un zambet face mai mult decat o mie de cuvinte si are puteri… magice.

Drept urmare nu am stat mult pe ganduri cand am aflat de campania pe care Colgate Romania a lansat-o. Ei au decis sa doneze un produs catre Crucea Rosie pentru fiecare zambet incarcat in aplicatia conceputa.

Mai multe detalii despre aceasta campanie se gasesc pe pagina colegului blogger Chinezu’ care cauta 100 de bloggeri care vor sa zambeasca. Si uite asa sunt eu unul dintre ei… si va invit pe voi sa zambiti si sa-i faceti astfel si pe altii sa zambeasca.

Primar… primari… voluntari…

Standard

Povestind aseara cu bloggerii (ei povesteau, eu mai mult “trageam cu urechea”) despre alegeri si candidati am hotarat cu totii sa scriem despre ceea ce ne-am dori noi la… primarie πŸ™‚

Si uite asa… am stiut imediat ce mi-as dori numai ca… mi-a luat ceva timp sa-mi pun gandurile pe hartie… adica pe blog πŸ™‚

La primaria Medias mi-as dori o echipa de VOLUNTARI. As vrea oameni care sa isi doreasca sa fie acolo si nu pentru functie, bani sau alte interese, ci pentru ca intradevar isi doresc sa faca ceva pentru orasul in care locuiesc si pe care il reprezinta. O echipa care sa nu promita, dar sa faca.

De ce? Pentru ca doar voluntarii viseaza ca pot schimba lumea si de cele mai multe ori si reusesc. Pentru ca doar ei isi propun ceva si nu se dau batuti pana nu realizeaza. Si… pentru ca doar ei realizeaza lucruri de care pana si ei se mira ulterior. Neobositi, de neoprit si neingraditi, voluntarii sunt ceea ce avem nevoie la primaria Medias…

… parerea mea πŸ™‚

Cupa bloggerilor la Medias

Standard

Uite ca desi se termina azi-maine campionatul… organizatorii SportMeet.ro si SportLocal.roΒ  s-au gandit la noi si au ales Mediasul pentru a-III-a editie a Cupei Bloggerilor.

Asa ca incepand de vineri, 25 mai si pana Duminica, 27 mai, Mediasul este gazda bloggerilor din toata tara. Mai multe detalii legate de acest eveniment gasiti pe pagina colegului Cristian China-Birta, tot acolo veti gasi si un program cu activitatile din cadrul cupei si un formular de inscriere pentru conferinta de social media si sport.

Asa ca… nu va faceti nici un plan pentru weekend-ul urmator… Bloggerii sunt la Medias, canta, se distreaza, invata si joaca fotbal. Iar daca nu faceti parte din nici o echipa… sunteti asteptati in echipa sustinatorilor… Orice echipa care se respecta are nevoie si de o galerie pe masura πŸ™‚

Romania… te iubesc!

Standard

Sefu’-i sef dom’le si daca sefa m-a provocat nu pot face altceva decat sa raspund… prezent πŸ™‚

Stau si ma gandesc acum la tara asta frumoasa pe care o avem si intradevar depasim cu mult numarul de 7 daca e sa insiram “minunile” noastre… Oameni frumosi cred ca sunt oriunde si in fiecare tara ii gasesti daca esti dispus sa ii gasesti… Suntem inca bincuvantati, as zice, cu o tara de vis, cu locuri minunate cum putine tari au… Dealuri, munti, campii, paduri, mare, delta si tot ce iti poti dori…

As mentiona acum: Manastirea Barsana, Castelul Corvinilor, Transfagarasanul, Biertanul, Cetatea Fagarasului si uite ca am mai descoperit acum de curand un loc absolut minunat… si anume Ferma Cross Country din Prod (Danes)

Si acum cred ca e randul meu sa provoc alti colegi… Deci ii astept pe maestrul Cosmin Tataru, pe cavalerul Mircea Stroia, si pe profu’ Cristian Pustai (ca tot a tras chiulul in ultima vreme de prin blogosfera) sa ne povesteasca despre cele 7 minuni ale Romaniei.

Imaginea din oglinda…

Standard

Ce vad eu cand ma uit in oglinda? Pfff… ma gandesc deja de vreo saptamana la tema asta… pot spune ca pentru mine este cea mai grea… sau poate trec printr-o perioada lipsita de inspiratie, nu zic nu. Am avut si tentativa de a renunta la tema propusa de d-nul Mihai. Pana la urma… am zis sa storc si eu ceva ceva chiar si cu o super intarziere asa de dragul comunitatii… de dragul vostru πŸ™‚

Nu intamplator am ales imaginea alaturata. Cam asta vad eu de ceva vreme in oglinda si e… bineeee πŸ™‚ Este foarte bine chiar… sa realizez ca POT face multe daca vreau, sa cred ca SUNTΒ  mai puternica decat cred si ca nimic nu ma poate opri daca imi propun ceva cu adevarat.

Ani de zile imaginea era exact invers… foarte mult timp eram “un leu” si ma vedeam “pisica”, credeam ca multe lucruri nu sunt “de nasul meu”…

E… se pare ca acea perioada s-a incheiat si in sfarsit realizez ca desi oameni in jurul meu poarta masti, eu ma pot baza pe mine pentru ca… sunt un LEU πŸ™‚

P.S. Mi se pare mie sau ultimile postari sunt… cam la fel… zici ca fac terapie cu mine insami πŸ™‚

Schimbarea incepe… cu mine

Standard

Uite ca am ajuns si eu sa propun o tema si m-am gandit prin asta sa deschid usor si o portita catre un proiect ce urmeaza πŸ™‚

Foarte des mi se intampla sa aud oameni nemultumiti… Fiecare se plange de cate ceva… Nimic nu merge bine in tara asta, cei “mari” nu fac ceea ce ar trebui sa faca, banii sunt putini, problemele sunt multe, drumurile sunt stricate, praful este… muuult si pot continua asa la nesfarsit.

As vrea sa-i intreb pe toti acesti oameni, sau pe tine cititorule, ce faci TU pentru a schimba ceva? Cel mai usor este sa astepti mereu ca ceilalti sa faca ceva. De cele mai multe ori ne ascundem in spatele unor scuze precum “Sunt prea mic sa pot schimba ceva” sau “Eu sunt doar unul impotriva tutuor”… Ei… nu pot sa fiu de acord cu asta… Fiecare dintre noi poate schimba ceva, oricat de neinsemnat ar putea parea la prima vedere acel “ceva”. Fiecare dintre noi poate aduce un zambet pe chipul celorlalti, nu este un lucru imposibil si nici nu costa o avere… de cele mai multe ori este… gratis. Trebuie doar sa ne propunem sa NE PESE mai mult. Trebuie sa fim constienti ca exista si alte probleme (poate mult mai grave), inafara de ale noastre. Trebuie sa incepem sa ne dam seama ca fiecare dintre noi inseamna o putere. Si ca toate acele “ceva” neinsemnate luate impreuna sunt un tot maaare si puternic… Si nu… nu candidez la primarie si nici la presedentie πŸ™‚

Cred insa cu toata fiinta mea ca fiecare dintre noi poate face un bine pentru ceilalti, pentru el si pentru noi toti. Si daca cumva una din scuze era ca nu ati avut ocazia pana acum sa faceti ceva… va sunt un secret… in 12 Mai 2012 se desfasoara din nou proiectul Let’s do it Romania! Ia uite cum s-a ivit si ocazia perfecta prin care sa demonstram ca nu suntem indiferenti la tot ce ne inconjoara, ca facem parte dintr-un tot unitar si puternic…

Toate trebuie sa inceapa de undeva… nu putem astepta la nesfarsit sa faca ceilalti pentru noi… DA… schimbarea incepe cu MINE, cu tine… cu noi toti!

Arta de a trai

Standard

Dupa o saptamana absolut nebuna si un weekend pe masura, uite ca reusesc si eu sa-mi fac timp pentru tema noastra saptamanala propusa de data aceasta de domnul Ivan. Greu dom’le greu cu viata asta πŸ™‚

Ma uit in jurul meu mereu si imi dau seama ca sunt o “ciudata”… Cum va spuneam intr-un post anterior traim intr-un secol al vitezei, nimeni nu se mai opreste sa se bucure de nimic… Traim pentru a face bani si a demonstra in stanga si in dreapta ce avem… De ce? Pentru ca… asa face toata lumea… Pentru ca asa “se face”… Ajungem sa traim dupa niste sabloane stabilite de unii si de altii pentru a ne mentine la “nivelul lor”, facem tot ce ne sta in putinta pentru a le face lor pe plac, pentru a le obtine admiratia si ajungem binenteles, inevitabil, sa traim viata… altcuiva.

Intradevar a trai este… o arta. Sa poti face ceea ce iti place si iti bucura sufletul, in vremurile nostre, este o ARTA pe care putini o detin. Mi s-a spus ieri “mie imi place muzica (folk)… PENTRU TINE ESTE O PASIUNE” imi dau seama ca acea persoana avea dreptate. Muzica este o pasiune, fotografia este o pasiune, predatul la clasa este o pasiune, povestile cu prietenii sunt o pasiune. Viata este o pasiune pentru mine… traiesc cu pasiune si fac tot ceea ce fac cu pasiune… si sunt… fericita asa. Pentru ca tot ceea ce fac cu pasiune imi bucura si imi umple sufletul… Si cred ca este bine asa… mie imi este bine asa. Sunt o “ciudata” pentru aceste vremuri dar sunt o ciudata fericita πŸ™‚

Modelele din viata… mea

Standard

Desi coincide oarecum cu unele postari mai vechi incerc si azi sa raspund la tema propusa de Bianca Andreea si anume cea despre modelele din viata noastra.

Cred ca fiecare dintre noi isi formeaza de-a lungul vietii un model propriu pe care il urmeaza si pe care… il tot ajusteaza din cand in cand. Binenteles ca fiecare dintre cei cu care ne intalim, cu care petrecem timp ne influenteaza acest model. Astfel ca parte din modelele mele se afla… aici. Sunt cei care m-au crescut, care mi-au format prima imagine despre vata si cei alaturi de care am crescut, intr-un fel sau altul. Exista si alte modele de care sunt inconjurata zi de zi si de la care, unii ar spune, ca nu ai nimic de invatat πŸ™‚ Binenteles ca exista multe altele pe langa, cate un actor, cantaret, pictor, politician (din astia… mai rarut asa :)) etc.

Si uite asa exista modele peste tot in jurul nostru si ne influenteaza zilnic intr-o oarecare masura. Eu personal sunt fericita sa le am si nu o sa obosesc niciodata sa… le multumesc.

Te apreciez, prietene, pentru ca…

Standard

20130813-004714.jpgParca cu cat se apropie primavara mai mult, cu atat devenim mai optimisti. Feri ne-a propus pentru saptamana aceasta o tema frumoasa care ne face sa ne gandim putin la cei din jur si sa ne aducem astfel aminte sa le mai si multumim.

Se spune ca mai bine prieteni putini si adevarati… Ei… reflectand astazi putin, mi-am dat seama ca am prieteni destul de multi si adevarati πŸ™‚

Cel mai si cel mai bun prieten al meu a fost din totdeauna mama mea. Nu am avut si stiu ca nu voi avea vreodata un prieten mai bun, mai intelegator, mai saritor, mai intelept si mai “cool”. Cu mama mea am putut povesti mereu ORICE, a stiut sa stea langa mine si sa taca cand aveam nevoie de asta, a stiut sa ma sfatuiasca si cel mai important… a stiut sa ma lase sa mai si gresesc (cu toate ca stiu ca nu ii putea fi indiferent) pentru a ma lasa sa invat mai apoi din greselile mele. A stiut mereu sa ma tina aproape si nu… nu cu forta ci cu felul ei tineresc de a fi. Stiu ca nu ii voi putea multumi indeajuns, dar stiu ca nu asteapta pentru ca atata timp cat va simti ca este prietenul meu nr.1 va fi fericita… Multumesc mama! Si daca tot se apropie 8 Martie… La multi ani!

Cat despre ceilalti prieteni, cu toate ca unii sunt departe ii simt la fel de aproape ca pe cei de aici. Au trecut alaturi de mine prin bune si prin rele, pe perioada copilariei, a scolii, a facultatii si si-au castigat un loc special in inima mea. Si lor… le multumesc!

Iar cei/cele care s-au alaturat intre timp… simt ca ne-am cunoaste din totdeauna. Nu stiu altii cum sunt (ca sa folosesc o fraza celebra :)) dar pentru mine nu exista nimic mai important decat prietenii. Ce sens are sa te bucuri, sa suferi, sa traiesti daca nu ai cu cine impartasi.

Lucruri marunte…

Standard

Ne-a propus Iulia o tema draguta saptamana asta… ca sa ne aduca aminte sa ne mai si bucuram si mai ales sa ne amintim ce ne bucura.

Traim intr-o lume a vitezei, a gri-ului, a calculelor si mai ales a intereselor in care tot ce conteaza este sa-ti iei o masina tare, sa-ti faci o casa mare (sa o depaseasca putin pe-a vecinului, daca se poate) si sa-ti iei un sot/sotie cat mai frumos/oasa astfel incat toti cei din jurul tau sa te poata invidia. O lume goala, cu “fericiri de moment”.

Rareori reusim sa ne oprim putin din goana asta nebuna, sa ne facem mici bucurii si sa fim fericiti pentru… lucruri marunte.

Aceasta poza a fost facuta azi dimineata (miercuri) in drum spre munca. Urasc sa ma trezesc devreme, dar parca un peisaj ca acesta te face sa uiti de ora.

Merg pe strada abatuta si dintr-o data un catel trage de mine… ma joc putin cu el, se lipeste de mine si, certat de stapan, ma “pupa” repede de ramas bun dupa care o ia la fuga. Imi aminteste astfel ca da… lucrurile marunte te fac fericit.

Merg la scoala… ore multe, bani putini si apoi… intru in clasa si dintr-un colt o afirmatie cat se poate de sincera: “Teacher astazi zambiti si sunteti mai frumoasa asa!”… imi smulge instantaneu un zambet si in acelasi timp imi reaminteste de ce sunt inca acolo.

Si apoi, in drum spre casa, in masina, porneste CD-ul cu melodia pe care o voi fredona tot restul zilei si… ma bine dispune din nou.

Sunt multi oameni care ar rade, cu lacrimi poate, la aceasta postare si care ar spune despre mine ca sunt imatura, cu capul in nori etc. Lor, nu pot decat sa le zambesc si sa le spun ca… DA… lucrurile marunte ma pot face fericita… πŸ™‚